nemulțumit dex - definiţie, sinonime, conjugare
NEMULŢUMÍ, nemulţumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulţumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. şi reg.) nemulţămí vb. IV] – Ne- + mulţumi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NEMULŢUMÍT, -Ă, nemulţumiţi, -te, adj. (Adesea adverbial şi substantivat) Care nu este mulţumit; care are o nemulţumire; supărat, mâhnit; contrariat. ♦ Care exprimă nemulţumire. [Var.: (reg.) nemulţămít, -ă adj.] – Ne- + mulţumit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NEMULŢUM//Í ~ésc tranz. (persoane) A face să-şi piardă buna dispoziţie (prin acţiuni sau vorbe nepotrivite); a indispune. /ne- + mulţumi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NEMULŢUMÍ//T ~tă (~ţi, ~te) şi adverbial (negativ de la mulţumit): ~tului i se ia darul se spune despre o persoană ingrată, care pierde ceea ce a primit. /ne- + mulţumit
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

nemulţumí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nemulţumésc, imperf. 3 sg. nemulţumeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. nemulţumeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NEMULŢUMÍ vb. a necăji, a supăra. (Mă ~ că nu-l pot ajuta.)
(Dicţionar de sinonime)

NEMULŢUMÍT adj. 1. necăjit, supărat, (înv., reg. şi fam.) paraponisit. (E tare ~ că n-a putut să...) 2. neîmpăcat, nesatisfăcut. (Un om veşnic ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) nemulţumi ≠ a (se) mulţumi, a (se) satisface
(Dicţionar de antonime)

Nemulţumit ≠ mulţumit, satisfăcut
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ne nem nemu nemul nemult

Cuvinte se termină cu literele: it mit umit tumit ltumit