nemuritor
[Sinonime]
NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s.m. şi f. (În unele concepţii religioase şi în basme) (Fiinţă, suflet) care nu moare niciodată, care trăieşte veşnic. 2. S.m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veşnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrităţii eterne; nepieritor. – Ne- + muritor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NEMURIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (negativ de la muritor) Care trăieşte veşnic în amintire. /ne- + muritor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; f. sg. şi pl. nemuritoáre, g.-d. sg. art. nemuritoárei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NEMURITÓR adj. v. veşnic.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Nemuritor ≠ trecător, pieritor, muritor
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NEMURIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (negativ de la muritor) Care trăieşte veşnic în amintire. /ne- + muritor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NEMURITÓR adj. v. veşnic.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Nemuritor ≠ trecător, pieritor, muritor
(Dicţionar de antonime)