nemțoicuță
NEMŢOICÚŢĂ, nemţoicuţe, s.f. 1. Diminutiv al lui nemţoaică. 2. (Bot.; reg.) Condurul-doamnei. – Nemţoaică + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
nemţoicúţă s. f., g.-d. art. nemţoicúţei; pl. nemţoicúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
nemţoicúţă s. f., g.-d. art. nemţoicúţei; pl. nemţoicúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)