nenorocire

NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-şi) pricinui un mare rău, o mare suferinţă, un mare necaz; a(-şi) distruge viaţa. – Din nenoroc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NENOROCÍRE, nenorociri, s.f. 1. Stare a celui nenorocit; nefericire, durere, suferinţă mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ♢ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor împrejurări regretabile; b) spre regretul cuiva, din păcate. – V. nenoroci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NENOROC//Í ~ésc tranz. (persoane) A face să devină nenorocit. /Din nenoroc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE NENOROC//Í mă ~ésc intranz. A-şi pricinui un mare rău, un mare necaz. /Din nenoroc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NENOROCÍR//E ~i f. 1) Întâmplare nefastă care aduce durere şi suferinţă. ♢ Din ~ din nefericire; spre regret; din păcate. 2) Stare a celui nenorocit. [G.-D. nenorocirii] /v. a (se) nenoroci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

nenorocí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. nenoroceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nenorocíre s. f., g.-d. art. nenorocírii; pl. nenorocíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
NENOROCÍ vb. 1. v. neferici. 2. v. distruge.
(Dicţionar de sinonime)

NENOROCÍRE s. 1. v. nefericire. 2. v. necaz. 3. v. de-zastru.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Nenorocire ≠ norocire
(Dicţionar de antonime)