neobișnuință
NEOBIŞNUÍNŢĂ s.f. (Rar) Faptul de a nu fi obişnuit cu ceva; lipsă de obişnuinţă. [Pr.: ne-o-] – Ne- + obişnuinţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
neobişnuínţă s. f. (sil. ne-o-), g.-d. art. neobişnuínţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
neobişnuínţă s. f. (sil. ne-o-), g.-d. art. neobişnuínţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)