neocritic
NEOCRÍTIC, -Ă, neocritici, -ce, adj., s.m. şi f. Neocriticist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-critique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NEOCRÍTIC, -Ă adj. Referitor la neocriticism; neocriticist. [Cf. fr. néo-critique].
(Dicţionar de neologisme)
NEOCRÍTIC, -Ă adj. neocriticist. (< fr. néo-critique)
(Marele dicţionar de neologisme)
neocrític adj. m. critic
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NEOCRÍTIC, -Ă adj. Referitor la neocriticism; neocriticist. [Cf. fr. néo-critique].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
neocrític adj. m. critic
(Dicţionar ortografic al limbii române)