neogen

NEOGÉN, -Ă, neogeni, -e, s.n., adj. 1. S.n. A doua perioadă a erei neozoice, caracterizată prin existenţa unor specii de plante şi de animale din paleogen, precum şi a altora care trăiesc şi astăzi. 2. Adj. Care aparţine neogenului (1), care se referă la neogen. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néogène.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NEOGÉN¹ n. Cea de-a doua perioadă a erei neozoice. [Sil. ne-o-] /<fr. néogene
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NEOGÉN² ~ă (~i, ~e) 1) Care aparţine celei de a doua perioade a erei neozoice; propriu acestei perioade. 2) Care datează din această perioadă. [Sil. ne-o-] /<fr. néogene
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NEOGÉN s.n. A doua perioadă a neozoicului, caracterizată prin faună şi floră asemănătoare atât cu cea din paleogen cât şi cu cea actuală.
(Dicţionarul limbii române contemporane)

NEOGÉN s.n. (Geol.) A doua perioadă (sistem) a neozoicului. // adj. Care aparţine acestei perioade. [< fr. néogène, cf. gr. neos – nou, gennan – a naşte].
(Dicţionar de neologisme)

NEOGÉN, -Ă adj., s. n. (din) a doua perioadă a neozoicului. (< fr. néogène)
(Marele dicţionar de neologisme)

neogén adj. m. (sil. ne-o-), pl. neogéni; f. sg. neogénă, pl. neogéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

neogén s. n. (sil. ne-o-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)