neoplatonism dex - definiţie, sinonime, conjugare

neoplatonism

NEOPLATONÍSM s.n. Doctrină filozofică din sec. III-VI ai cărei adepţi reluau filozofia lui Platon, încercând s-o concilieze cu concepţiile mistice-religioase din Orient. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-platonisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NEOPLATONÍSM n. (în sec. III-VI) Curent filozofic care a sistematizat platonismul, îm-binându-l cu ideile aristotelismului şi cu cele ale neopitagorismului. [Sil. ne-o-] /<fr. néo-platonisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NEOPLATONÍSM s.n. Curent filozofic mistic reacţionar, apărut în epoca elenistică şi ajuns la apogeu în epoca de decădere a Imperiului roman, care proclamă ideea creării lumii prin „emanaţia” din divinitate şi pe aceea a cunoaşterii prin extaz mistic. [Cf. fr. néo-platonisme].
(Dicţionar de neologisme)

NEOPLATONÍSM s. n. doctrină filozofică care, reunind într-o viziune originală idealismul platonician cu idei pitagoreice, stoice şi cu misticismul oriental, proclamă ideea creării lumii prin „emanaţia” din divinitate şi pe aceea a cunoaşterii prin extaz mistic. (< fr. néo-platonisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

neoplatonísm s. n. (sil. ne-o-pla-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ne neo neop neopl neopla

Cuvinte se termină cu literele: sm ism nism onism tonism