neopozitivism

NEOPOZITIVÍSM s.n. Curent filozofic contemporan care acordă o atenţie deosebită cunoaşterii raţionale şi logicii, precum şi analizei logice a limbajului ştiinţei. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-positivisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NEOPOZITIVÍSM n. Curent filozofic care reprezintă forma contemporană a po-zitivismului. [Sil. ne-o-] /<fr. néo-positivisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NEOPOZITIVÍSM s.n. Curent filozofic contemporan care acordă o atenţie deosebită cunoaşterii raţionale şi logicii (pe care le interpretează însă, adesea, în spirit convenţionalist, subiectivist), precum şi analizei logice a limbajului ştiinţei. [Cf. fr. néo-positivisme].
(Dicţionar de neologisme)

NEOPOZITIVÍSM s. n. curent filozofic contemporan care acordă o atenţie deosebită cunoaşterii raţionale şi logicii, precum şi analizei logice a limbajului ştiinţei. (< fr. néopositivisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

neopozitivísm s. n. (sil. ne-o-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
NEOPOZITIVÍSM s. (FILOZ.) pozitivism logic.
(Dicţionar de sinonime)