neoromantism

NEOROMANTÍSM s.n. Curent în literatura modernă şi contemporană apărut ca o reacţie de tip romantic împotriva naturalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NEOROMANTÍSM n. (în sec. XIX) 1) Curent în literatură şi artă, apărut ca reacţie împotriva naturalismului, care se bazează pe estetica romantismului. 2) Tendinţă artistică contemporană care porneşte de la romantism. [Sil. ne-o-] /<fr. néo-romantisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NEOROMANTÍSM s.n. 1. Curent în literatura modernă universală de la sfârşitul sec. XIX, apărut ca o reacţie împotriva naturalismului. 2. Tendinţă artistică modernă, care se inspiră din romantism. [Cf. fr. néo-romantisme].
(Dicţionar de neologisme)

NEOROMANTÍSM s. n. 1. curent în literatura modernă universală de la începutul sec. XX, apărut ca o reacţie împotriva naturalismului. 2. tendinţă artistică modernă care se inspiră din romantism. 3. direcţie în filosofie care, păstrând cadrul teoretic al romantismului, anunţă existenţialismul şi neospiritualismul. (< fr. néo-romantisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

neoromantísm s. n. (sil. ne-o-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)