nepoată
NEPOÁT//Ă ~e f. 1) (şi cuvânt de adresare familiară) Fiică a fiului sau a fiicei în raport cu bunicii săi. 2) (uneori urmat de deter-minativele de frate, de soră, de văr, de vară etc.) Fiică a fratelui sau a surorii în raport cu unchii sau cu mătuşile sale. 3) pop. Fata sau femeie tânără. [G.-D. nepoatei] /<lat. nepos, ~tis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
nepoátă s. f., g.-d. art. nepoátei; pl. nepoáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
nepoátă s. f., g.-d. art. nepoátei; pl. nepoáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)