neputinte dex - definiţie, sinonime, conjugare
NEPUTÍNŢĂ, neputinţe, s.f. 1. Faptul de a nu avea forţa, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acţiona; incapacitate; imposibilitate. ♢ Loc. adj. şi adv. Cu neputinţă = a) imposibil; irealizabil; b) (în mod) imaginar, ireal. 2. Lipsă de putere fizică, de forţă, de energie; slăbiciune, nevolnicie; spec. stare proastă, suferinţă provocată de boală sau de bătrâneţe; p. ext. (mai ales la pl.) bătrâneţe; boală; infirmitate. ♢ Expr. (Fam.) A-l trece (pe cineva) neputinţa = a se scăpa pe el. – Ne- + putinţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NEPUTÍNŢ//Ă ~e f. (negativ de la putinţă) Stare de om neputincios; becisnicie. /ne- + putinţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

neputínţă s. f., g.-d. art. neputínţei; pl. neputínţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

neputínţá, neputínţéz, vb. I (înv.) a-şi pierde forţa fizică, vlaga; a slăbi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
NEPUTÍNŢĂ s. 1. v. imposibilitate. 2. incapacitate. (~ de a se scula din pat.) 3. incapacitate, slăbi-ciune, (rar) impotenţă, (pop.) becisnicie, netrebnicie, nevolnicie, (reg.) nevoioşetură, (înv.) nemernicie. (~ unui bolnav, unui bătrân.)
(Dicţionar de sinonime)

NEPUTÍNŢĂ s. v. afecţiune, boală, impotenţă, infirmitate, invaliditate, lipsă, maladie, mizerie, nevoie, sărăcie.
(Dicţionar de sinonime)

NEPUTÍNTE adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Neputinţă ≠ putinţă, posibilitate
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ne nep nepu neput neputi

Cuvinte se termină cu literele: te nte inte tinte utinte