nervi dex - definiţie, sinonime, conjugare

nervi

[Sinonime]
NERV, nervi, s.m. 1. Organ de transmisiune a impulsului nervos, care uneşte sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simţ, muşchi, glande etc.) şi care este format din mănunchiuri de fibre reprezentând prelungirile neuronului înconjurate de o teacă constituită din mielină. ♢ Boală de nervi = boală nervoasă. Bolnav de nervi = persoană care suferă de o boală nervoasă. ♢ Expr. A avea (sau a fi în) nervi = a fi irascibil, iritabil, predispus la ceartă, nervos. A-l apuca nervii = a avea o criză nervoasă, un acces de nervi. A avea nervii slabi = a fi uşor iritabil sau impresionabil. ♦ (La pl.; rar) (Stare de) surescitare, enervare, nervozitate. 2. (Bot.; rar) Nervură (1). 3. Fig. (La sg.) Putere, vigoare; energie; ritm susţinut. – Din lat. nervus, it. nervo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NERV ~i m. 1) Formaţie anatomică, cu aspect fibros, albicioasă, care se ramifică de la sistemul nervos central spre diversele organe interne şi exteme. ~ul optic. 2) la pl. Sistem nervos; constituţii nervoase. ♢ Boală de ~i stare de nervozitate extremă. 3) la pl. Stare de enervare, iritare; nervozitate; surescitare. ♢ A avea ~i a fi enervat. A-şi calma ~ii a-şi potoli surescitarea. Războiul ~ilor stare de tensiune extremă între adversari. 4) la sing. fig. Putere vitală; vigoare; vitalitate. ♢ A avea ~ a fi plin de viaţă; energic; dinamic. 5) Ligament sau fibră musculară. 6) la sing. Parte esenţială, de bază. /<lat. nervus, it. nervo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

nerv (nérvi), s.m. – Organc anatomic de transmitere a impulsurilor. Lat. nervus (sec. XIX). – Der. nervos, adj. (excitat), din fr. nerveux; nervozitate, s.f., din fr. nervosité; nervură, s.f., din fr. nervure; enerva, vb., din fr. énerver; nevricale, s.f. pl. (criză de nervi, atac), din ngr. νευριϰά, cf. Gáldi 231; nevricos, adj. (nervos), din ngr. νευριϰος.
(Dicţionarul etimologic român)

NERV s.m. 1. Prelungire a celulelor nervoase în formă de fascicule de fibre, care conduc excitaţiile senzitive de la organele periferice ale corpului către centrul celular şi excitaţiile motorii de la centrul celular către organele periferice. 2. (La pl.) Stare de încordare, de surescitare, de nervozitate. 3. (Fig.) Putere, forţă, vigoare. [< lat. nervus, cf. fr. nerf, germ. Nerv].
(Dicţionar de neologisme)

NERV s. m. 1. formaţie anatomică din fascicule de fibre, care conduc excitaţiile senzitive de la organele periferice ale corpului către centrul celular şi excitaţiile motorii de la centrul celular către periferie. 2. (pl.) stare de încordare, de surescitare. 3. (fig.) putere, forţă, vigoare. (< lat. nervus, it. nervo, fr. nerf)
(Marele dicţionar de neologisme)

nerv s. m., pl. nervi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NERVI s. pl. (pop.) pandalii (pl.), (fam.) nevricale (pl.). (L-au apucat ~.)
(Dicţionar de sinonime)

NERV s. v. ligament, nervură, tendon.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ne ner nerv

Cuvinte se termină cu literele: vi rvi ervi