NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu preţui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a dispreţui; a nu ţine seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziţie. – Ne- + socoti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NESOCOTÍRE s.f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. – V. nesocoti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A NESOCOT//Í ~ésc tranz. (păreri, spuse, dispoziţii, legi etc.) A trece în mod intenţionat cu vederea (făcându-se a nu observa); a nu lua în seamă; a ignora. /ne- + a socoti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
nesocotí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. nesocoteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
nesocotíre s. f., g.-d. art. nesocotírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NESOCOTÍ vb. 1. v. ignora. 2. v. dispreţui. 3. v. contraveni. 4. v. încălca.
(Dicţionar de sinonime)
NESOCOTÍRE s. 1. v. ignorare. 2. v. dispreţuire. 3. v. încălcare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A nesocoti ≠ a respecta
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NESOCOTÍRE s.f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. – V. nesocoti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
nesocotí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. nesocoteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
nesocotíre s. f., g.-d. art. nesocotírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NESOCOTÍ vb. 1. v. ignora. 2. v. dispreţui. 3. v. contraveni. 4. v. încălca.
(Dicţionar de sinonime)
NESOCOTÍRE s. 1. v. ignorare. 2. v. dispreţuire. 3. v. încălcare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A nesocoti ≠ a respecta
(Dicţionar de antonime)