nestătător dex - definiţie, sinonime, conjugare

nestătător

nestătătór, nestătătoáre, adj. 1. (înv.) care nu stă; mişcător, curgător. 2. (reg.; despre copii) neastâmpărat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ne nes nest nesta nestat

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator tator atator