nevoia dex - definiţie, sinonime, conjugare
NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acţioneze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. şi pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NEVÓIE, nevoi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuinţă, necesitate, cerinţă; spec. chestiune, situaţie, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. ♢ Loc. adj. şi adv. (Astăzi rar) De nevoie = (strict) necesar, trebuincios, util. ♢ Loc. adv. La nevoie = în caz de trebuinţă; când trebuie, când este necesar. ♢ Expr. De voie, de nevoie = vrând-nevrând, silit. A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva). A avea (sau a fi) nevoie să... = a considera sau a fi necesar să... A-şi face nevoile = a defeca (şi a urina). (Pop. şi fam.) Zor-nevoie = cu orice preţ, neapărat. ♦ (Înv.; la pl.) Treburi, afaceri. ♢ Expr. A-şi căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese şi obligaţii, fără a se amesteca în lucruri care nu-i privesc; a-şi vedea de treabă. 2. Stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jena financiară. ♦ (Pop.) Epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu ştie să se descurce; sărăcie. 3. Ceea ce provoacă cuiva o suferinţă materială sau morală, un necaz, o nenorocire; (la pl.) greutăţi, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva. ♢ Loc. adj. (Pop.) De nevoie = care provoacă neplăceri, necazuri; dificil, buclucaş. ♢ Expr. A ieşi (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie. A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri. (Pop.) A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri. La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz.. În nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în lipsă, în suferinţă. ♦ Primejdie, pericol. ♢ Expr. Cu vai-nevoie = cu mare greutate. 4. (Înv.) Constrângere. ♢ Loc. adv. (Curent) De nevoie = fără voie, constrâns, silit (de împrejurări). (Înv.) De (sau din) nevoia cuiva (sau a ceva) = din cauza... 5. (Pop.) Lucru, fapt ieşit din comun, care miră, uimeşte; ciudăţenie, minunăţie; drăcovenie, drăcie. ♢ Loc. adv. (Fam.) Nevoie mare = (exprimând ideea de superlativ) straşnic, grozav. ♦ (Fam., art.; în exclamaţii şi imprecaţii) Dracul, naiba. [Pr.: -vo-ie] – Din sl. nevolja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NEVO//Í ~iésc tranz. (folosit, mai ales, la pasiv) A pune cu forţa (să facă ceva); a sili; a impune; a obliga; a constrânge. /Din nevoie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NEVÓ//IE nevói f. 1) Ceea ce este (absolut) trebuincios; trebuinţă; necesitate. ♢ La ~ (sau în caz de ~) când trebuie ceva; la o adică. Fără nici o ~ fără să fie necesar. (Nu) este ~ (nu) trebuie. A avea (sau a fi) ~ a fi necesar; a trebui. Mare ~! puţin îmi pasă. Nu-i (sau n-are) ~ nu e nimic; nu importă. 2) Lucru care trebuie îndeplinit neapărat. 3) Stare a celui sărac; lipsă a mijloacelor materiale (strict) necesare; sărăcie. ♢ La (vreme de) ~ a) în caz de mare lipsă; b) la necaz; la nenorocire. A duce ~ de ceva a nu avea ceva. A trăi în (mare) ~ a trăi în (mare) sărăcie. A fi mâncat de ~ a îndura multe lipsuri, necazuri. A-l paşte pe cineva ~ia a-l ameninţa pe cineva lipsurile, nenorocirea. A scăpa de (sau a ieşi din) ~, a încăleca pe ~ a scăpa de lipsuri, de griji, de necazuri; a ieşi din sărăcie. ~ia îl învaţă pe om (sau ~ia te învaţă minte) lipsurile şi necazurile îl fac pe om să tragă învăţăminte folositoare. 4) Situaţie (materială) dificilă; strâmtoare; ananghie. A ajuta la ~. ♢ De ~ forţat de împrejurări. De voie, de ~ mai mult silit; vrând-nevrând. Cu (mare) ~ cu (mare) greu. Ia, ~! ia, încurcătură! La mare ~ într-o situaţie extrem de grea; la mare cumpănă. A fi la (mare) ~ (sau a fi în ~) a) a se pomeni într-o (mare) încurcătură; b) a fi (foarte) strâm-torat. A scoate pe cineva din ~ a scăpa pe cineva dintr-o situaţie grea. 5) la pl. Treburi pe care le îndeplineşte cineva; preocupări. ♢ A-şi vedea (sau a-şi căuta) de nevoi a-şi face lucrul de fiecare zi; a fi preocupat de propriile sale interese. 6) Fapt cu care cineva este obligat să se împace din neputinţa de a se împotrivi. ♢ A se ţine ca ~ia de om a urmări permanent şi insistent pe cineva, cauzându-i neplăceri; a se ţine scai de cineva. 7) Fiinţă slabă şi neputincioasă, care pricinuieşte cuiva multe necazuri. 8) fam. Întruchipare imaginară a spiritului rău; necuratul; naiba. ~ia să-l ştie. 9): Frumos (sau harnic) ~ mare foarte frumos (sau foarte harnic). [G.-D. nevoii] /<sl. nevolja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZOR-NEVÓIE loc. adv. Numaidecât, cu orice preţ.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

nevóie (-ui), s.f. – 1. Necesitate, trebuinţă. – 2. Obligaţie, urgenţă. – 3. Sărăcie, mizerie. – 4. Ananghie, strîmtorare. – Mr. nevol’e, megl. nivol’ă. Sl. nevolja, nevolje (Miklosich, Lexicon, 421; Cihac, II, 462), cf. sb., cr., slov., rus. nevolja, alb. nevojë, mag. névolya, cf. voie. – Der. nevoi, vb. (a forţa, a obliga; a-şi da silinţa, a se strădui; a căuta, a se sili; refl., a se sforţa); nevoiaş, adj. (sărac; incapabil, arierat), cf. mag. névolyás „nenorocit, ticălos”; anevoie, adv. (cu greu); anevoi, vb. (a se strădui); (a)nevoinţă, s.f. (muncă, chin, dificultate); (a)nevoios, adj. (dificil, greu); nevoitor, adj. (înv., muncitor, harnic).
(Dicţionarul etimologic român)

nevoí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nevoiésc, imperf. 3 sg. nevoiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. nevoiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nevóie máre loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nevóie s. f., art. nevóia, g.-d.art. nevóii; pl. nevói
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zor-nevóie loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NEVOÍ vb. a constrânge, a forţa, a obliga, a sili. (Sunt ~ să...)
(Dicţionar de sinonime)

NEVOÍ vb. v. canoni, căzni, cere, chinui, comporta, forţa, frământa, impune, împotrivi, munci, necăji, necesita, obosi, osteni, pretinde, reclama, rezista, sforţa, sili, solicita, strădui, trudi, zbate, zbuciuma.
(Dicţionar de sinonime)

NEVÓIE s. 1. v. cerinţă. 2. v. trebuinţă. 3. necesitate, trebuinţă, (înv. şi pop.) treabă, (înv. şi reg.) lipsă. (Material didactic pentru ~ile şcolii generale.) 4. (la pl. art.) v. necesităţile. 5. v. sărăcie. 6. v. dificultate. 7. v. încercare. 8. v. necaz.
(Dicţionar de sinonime)

NEVÓIE s. v. ameninţare, bir, constrângere, dare, epilepsie, forţă, impozit, pericol, primejdie, silă, silnicie, tribut, violenţă.
(Dicţionar de sinonime)

NEVÓIA s. art. v. aghiuţă, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ne nev nevo nevoi

Cuvinte se termină cu literele: ia oia voia evoia