nițel dex - definiţie, sinonime, conjugare

nițel

[Sinonime]
NIŢÉL, -ÍCĂ, niţei, -ele, adj. (Fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporţii reduse; puţin. ♦ (Adverbial) În mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puţin timp. ♢ Expr. Niţel câte niţel = încetul cu încetul, puţin câte puţin, treptat. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NIŢ//ÉL ~ícă (~éi, ~éle) şi adverbial pop. Care este în cantitate (sau măsură) mică; puţin. Să aibă ~ică răbdare. Îngăduie ~. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

niţél (niţícă), adj. – Puţin, în cantitate mică. Origine îndoielnică. Circulă numai în Munt. şi, parţial, în Trans. F. niţică (normal ne-am fi aştepta la *niţea) indică un dim. Trebuie să se pornească de la nitic(à), fiindcă acest cuvînt corespunde unor formaţii expresive comune teritoriului romanic: sp. chico „mic” (v. Corominas, ed. a 2-a, 1980, p. 351). Cf. ciccum „nimic” în Plaut; nec ciccum „nihil” într-o glosă placidiană; Lazio na ci(ca)de „puţin”; it. cica „nimc”; logud. ticcu „puţin” (unde t- echivalează cu z sard. it.); calabr. zica „picătură”, nazica „puţin”; Cilento tsiku „mic”. Celelalte explicaţii sînt insuficiente: de la nişchiţel (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 295; Philippide, Principii, 37; Scriban; cf. împotrivă Puşcariu 1175; din alb. në cikë „puţin” (Densusianu, Rom., XXIII, 79); din puţinel*ţinel, cu metateză (Tiktin).
(Dicţionarul etimologic român)

niţél adj. m., pl. niţéi; f. sg. niţícă, pl. niţéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NIŢÉL adj., adv. 1. adj. v. câtva. 2. adv. v. câtva. 3. adv. v. puţin. 4. adv. v. întrucâtva. 5. adv. v. cam.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ni nit nite

Cuvinte se termină cu literele: el tel itel