nichelat

NICHELÁ, nichelez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafaţa unei piese metalice cu un strat subţire de nichel. – Din fr. nickeler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NICHELÁT, -Ă, nichelaţi, -te, adj. (Despre obiecte de metal sau despre suprafaţa unor obiecte de metal) Care este acoperit cu un strat de nichel. – V. nichela.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NICHEL//Á ~éz tranz. tehn. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat subţire de nichel; a spoi cu nichel. /<fr. nickeler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NICHELÁ vb. I. tr. A acoperi pe cale electrolitică un metal cu o pojghiţă subţire de nichel. [Cf. fr. nickeler].
(Dicţionar de neologisme)

NICHELÁ vb. tr. a acoperi un metal cu un strat subţire de nichel. (< fr. nickeler)
(Marele dicţionar de neologisme)

nichelá vb., ind. prez. 1 sg. nicheléz, 3 sg. şi pl. nicheleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)