nici dex - definiţie, sinonime, conjugare

nici

nici nici
NICI adv., conj. I. Adv. 1. (Precedă cuvântul sau cuvintele care poartă accentul frazei, exprimând o negaţie mai categorică decât „nu” şi fiind de obicei dublat de „nu”) Nici nu s-a clintit. 2. (În expr.) Nici că = deloc nu... 3. (Împreună cu pron. nehot. „unul”, „una” formează pronume negative) Nu mai e nici unul. ♢ (Adjectival; urmat de art. nehot., „un”, „o”) Nici un zgomot, nici o adiere de vânt nu se simte. II. Conj. (De obicei urmat de „nu”; leagă două sau mai multe propoziţii, stabilind un raport de coordonare copulativă şi purtând accentul în frază; repetat, arată excluderea, pe rând, a ideilor exprimate prin propoziţiile sau prin cuvintele pe care le precedă) Nu are timp, nici nu doreşte. Nici nu vede, nici nu aude. ♢ (Leagă două sau mai multe părţi ale unei propoziţii negative) A fost furtună mare, nu vedeai nici înainte, nici înapoi. ♢ Expr. Nici una, nici două sau nici una, nici alta = îndată, numaidecât; brusc, pe neaşteptate. ♢ (Între „nici” şi cuvântul negat se intercalează pron. pers. „tu”, iar verbul se omite) Nici tu casă, nici tu masă. – Lat. neque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NICI1 conj. (folosit în cuplu corelativ, exprimă un raport copulativ negativ) Nici nu vede, nici nu aude. ♢ Nici tu casă, nici tu masă a nu avea nimic; a fi sărac. /<lat. neque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NICI2 adv. 1) (atribuie celor spuse un caracter negativ mai pronunţat). ~ nu ascultă. 2) (intră în componenţa unor cuvinte compuse) Niciodată. Nicidecum. /<lat. neque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

níci conj. – Exprimă negaţia. – Var. (înv.) nece, nice. Mr. niţi, ninţi megl. niţi. Lat. nĕquĕ (Puşcariu 1179; Candrea-Dens., 1229; REW 5868), cf. prov., fr., cat., sp. ni, port. nem. – Comp. niciun, adj., negativ, cf. megl., mr. niţiun, istr. niciur, care presupun un lat. nĕquĕ unus (Diez, I, 290; Densusianu, Hlr., 164; Puşcariu 1179; Candrea-Dens., 1230; REW 5896), cf. v. fr. neisune, it. nessuno, sp. ningún; nicicînd, adv. (niciodată); nicicum, adv. (în nici un fel); niciodată, adv. (în nici o vreme); niciunde, adv. (în nici un loc). – Cf. nicăieri.
(Dicţionarul etimologic român)

nici când adv. + adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nici o adj. f., g.-d. nici unei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nici adv., conj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nici cât adv. + adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nici cum adv. + adv. (nici cum zic eu, nici cum zici tu)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nici de cât adv. + prep. + adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nici de cum adv. + prep. + adv. (nu-mi amintesc nici de cum era îmbrăcat)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nici o dátă adv. + num.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nici odinioáră adv. + adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nici únde adv. + adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nici odátă adv. + adv. (nu l-am crezut nici odată, nu-l cred nici astăzi)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nici un adj. m., g.-d. nici únui
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nici s.n. (reg.) partea anterioară, tare, a râtului de porc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: ni nic

Cuvinte se termină cu literele: ci ici