NICORÉTE, nicoreţi, s.m. (Mai ales la pl.) Numele a două specii de ciuperci comestibile de culoare gălbuie sau albă-cenuşie, cu pălărie cărnoasă (Tricholoma georgii şi Clitopilus prunulus). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NICORÉ//TE ~ţi m. Ciupercă comestibilă, cu pălărie groasă, albă-cenuşie sau gălbuie. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
nicoreáţă (nicoréţe), s.f. – Varietate de ciuperci (Lentinus cochleatus). Origine necunoscută. Cihac, II, 216, îl pune în legătură cu sl. niknoti „a încolţi”. – Var. nicorete, s.m. (ciuperci comestibile, Thicholoma Georgii, Clitopilus prunus).
(Dicţionarul etimologic român)
nicoréte s. m., pl. nicoréţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
nicoreáţă, nicoréţe, s.f. (reg.) 1. soi de ciupercă de culoare alburie sau brună-gălbuie, care creşte pe ramurile şi trunchiul copacilor. 2. numele unei ciuperci otrăvitoare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
NICORÉTE s. (BOT.) 1. (Tricholoma georgii) (reg.) burete-de-spin. 2. (Clitopilus prunulus) sălcioară.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NICORÉ//TE ~ţi m. Ciupercă comestibilă, cu pălărie groasă, albă-cenuşie sau gălbuie. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
nicoréte s. m., pl. nicoréţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
nicoreáţă, nicoréţe, s.f. (reg.) 1. soi de ciupercă de culoare alburie sau brună-gălbuie, care creşte pe ramurile şi trunchiul copacilor. 2. numele unei ciuperci otrăvitoare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
NICORÉTE s. (BOT.) 1. (Tricholoma georgii) (reg.) burete-de-spin. 2. (Clitopilus prunulus) sălcioară.
(Dicţionar de sinonime)