nicotină

NICOTÍNĂ s.f. Substanţă alcaloidă incoloră, lichidă şi toxică, care se găseşte în frunzele de tutun. – Din fr. nicotine, germ. Nikotin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NICOTÍNĂ f. Substanţă toxică sub formă de lichid incolor, uleios, extrasă din tutun şi întrebuinţată, mai ales, în medicină. /<fr. nicotine, germ. Nikotin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NICOTÍNĂ s.f. Substanţă alcaloidă toxică, incoloră şi uleioasă, care se găseşte în tutun. [< fr. nicotine, cf. J. Nicot – diplomat francez din sec. XVI care importa tutunul în Franţa].
(Dicţionar de neologisme)

NICOTÍNĂ s. f. alcaloid toxic, incolor şi uleios, în frunzele de tutun. (< fr. nicotine)
(Marele dicţionar de neologisme)

nicotínă s. f., g.-d. art. nicotínei
(Dicţionar ortografic al limbii române)