NIMICÚŢA pron. neg. Diminutiv al lui nimic. [Var.: nimicúţă pron. neg.] – Nimic + suf. -uţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NIMICÚŢĂ pron. neg. v. nimicuţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
nimicúţa/nimicúţă pr.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NIMICÚŢĂ pron. neg. v. nimicuţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)