nit dex - definiţie, sinonime, conjugare

nit

nit nit
NIT1, nituri, s.n. Tijă de metal (cilindrică) prevăzută cu un cap de diametru mai mare decât corpul, folosită la îmbinarea pieselor metalice, de piele sau de carton. – Din germ. Niet.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NIT2, niţi, s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a luminaţiei. [Abr.: nt] – Din fr., engl. nit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NIT ~uri n. Tijă (de metal moale) cu floare mare la un capăt, folosită la îmbinarea a două piese prin turtirea celuilalt capăt (de obicei, bătându-l cu ciocanul). /<germ. Niet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

nit (-turi), s.n. – Cui bont. Germ. Niet(e). – Der. nitui, vb. (a bate nituri); nituială, s.f. (nituire); nituitor, s.m. (muncitor care nituieşte).
(Dicţionarul etimologic român)

NIT s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru luminanţă, reprezentând luminanţa uniformă a unei surse de lumină plane cu aria de un metru pătrat, care emite în direcţia normală o intensitate luminoasă de o candelă. [Pl. niţi. / < fr. nit, cf. lat. nit(idus) – strălucitor].
(Dicţionar de neologisme)

NIT1 s. n. cui cu capul mare, turtit. (< germ. Niet)
(Marele dicţionar de neologisme)

NIT2 s. m. unitate de măsură pentru luminanţă, egală cu luminanţa uniformă a unei surse cu aria de 1 m2, care emite o intensitate luminoasă de o candelă. (< fr., engl., nit)
(Marele dicţionar de neologisme)

nit s. n., (tijă de metal) pl. níturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nit s. m. (unitate de măsură a luminaţiei), pl. niţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ni

Cuvinte se termină cu literele: it