nitra
[Conjugare]
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot şi oxigen în molecula unei substanţe organice. – Din fr. nitrer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NITRÁ vb. I. tr. (Chim.) A introduce o grupare alcătuită din azot şi oxigen în molecula unei substanţe organice. [< fr. nitrer].
(Dicţionar de neologisme)
NITRÁ vb. tr. a produce o nitrare. (< fr. nitrer)
(Marele dicţionar de neologisme)
nitrá vb. (sil. -tra), ind. prez. 1 sg. nitréz, 3 sg. şi pl. nitreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NITRÁ vb. I. tr. (Chim.) A introduce o grupare alcătuită din azot şi oxigen în molecula unei substanţe organice. [< fr. nitrer].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
nitrá vb. (sil. -tra), ind. prez. 1 sg. nitréz, 3 sg. şi pl. nitreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)