nituitoare

NITUITÓR, -OÁRE, nituitori, -oare, subst. 1. S.m. şi f. Lucrător calificat care lucrează la nituire. 2. S.f. Maşină cu care se nituieşte. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

nituitoáre (persoană) s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. nituitoárei; pl. nituitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nituitoáre (maşină) s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. nituitórii; pl. nituitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nituitór (persoană) s. m. (sil. -tu-i-), pl. nituitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)