NOÁPTE, nopţi, s.f., adv. I. S.f. 1. Interval de timp cuprins între apusul soarelui şi răsăritul lui, când este întuneric. ♢ Loc. adj. De noapte = a) care lucrează, e de serviciu în timpul nopţii; b) (despre păsări, insecte, animale etc.) care îşi desfăşoară activitatea în timpul nopţii şi doarme ziua. ♢ Loc. adv. Azi – (sau astă-) noapte = noaptea trecută. La noapte = în timpul nopţii următoare. Peste (sau pe) noapte = în timpul nopţii. Noapte de noapte = în fiecare noapte; mereu. Zi(ua) şi noapte(a) sau zi, noapte, zile, nopţi, toată ziua (şi) toată noaptea, din zori până-n noapte, nopţi şi zile etc. = tot timpul, neîntrerupt, continuu. Cu noaptea în cap = dis-de-dimineaţă, în zori. De (cu) noapte(a) = foarte devreme, dis-de-dimineaţă. Expr. Noapte bună! = urare făcută cuiva înainte de culcare. 2. Fig. Lipsă de lumină; întuneric, întunecime. În pivniţă era noapte. ♦ Lipsă de cultură, de civilizaţie, stare de înapoiere. ♢ Expr. Prost ca noaptea = foarte prost. 3. Stare de tristeţe, de suferinţă morală, de apăsare. II. Adv. (în forma noaptea sau nopţile) În (tot) timpul nopţii (I 1); în fiecare noapte. – Lat. nox, noctis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NOÁPT//E nopţi f. 1) Interval de timp dintre apusul şi răsăritul soarelui. ~ întunecată. ♢ ~ polară parte a anului în regiunea polilor, când soarele nu răsare deloc. ~ albă a) noap-te luminoasă şi scurtă de primăvară sau de vară, caracteristică pentru unele regiuni polare; b) noapte de nesomn. La ~ în noaptea care vine. Peste ~ în timpul nopţii. Din ~ până în (sau până-n) ~ (sau din zori până-n ~) toată ziua; cât e ziua de mare. (Şi) zi şi ~ (sau toată ziua şi toată ~ea sau zile şi nopţi) tot timpul; mereu; fără întrerupere. Se lasă ~ea (sau se face ~) amurgeşte, se întunecă; înnoptează. A-l apuca pe cineva ~ea a) a rămâne undeva până după căderea nopţii; b) a nu reuşi să termine ceva până la căderea nopţii. (A se scula) cu ~ea în cap (a se scula) foarte devreme, în zori. ~ bună! a) formulă de salut folosită seara la despărţire; b) urare făcută cuiva, înainte de culcare; somn uşor. 2) şi fig. Lipsă de lumină; întuneric; obscuritate; beznă. ♢ Sub scutul nopţii protejat de întunericul nopţii. Prost ca ~ea foarte prost. [G.-D. nopţii] /<lat. nos, noctis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
NOÁPTEA adv. 1) În timpul nopţii; pe timp de noapte. 2) În fiecare noapte. ♢ (Şi) ziua şi ~ tot timpul; mereu. Nici ziua, nici ~ nici-odată; nicicând. /<lat. nox, noctis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
noápte (nópţi), s.f. – Opusul zilei. – Mr. noapte, megl. noapti, istr. nopte. Lat. noctem (Puşcariu 1185; Candrea-Dens., 1233; REW 5973), cf. it. notte, prov. neuit, fr. nuit, sp. noche, port. noite. – Der. (î)nopta, vb. (a cădea noaptea, a petrece noaptea); (î)noptat, s.n. (înserare, cădere a nopţii); noptatic (var. noptatec), adj. (nocturn, sumbru, obscur), cuvînt literar, fără circulaţie populară); nopticoasă, s.f. (varietate de violete, Hesperis matronalis); noptiţă, s.f. (barba-împăratului, Mirabilis jalapa); noptos, adj. (nocturn, sumbru); nopturn, adj. (nocturn), creaţie artificială a lui Odobescu. – Der. neol. nocturn, adj., din fr. nocturne; noctambul, s.m., din fr. noctambule; noctambulism, s.n., din fr. noctambulisme; noptieră, s.f. (măsuţă de noapte), cu suf. fr. -ière, ca pudrieră.
(Dicţionarul etimologic român)
ástă-noápte adv. (în tempo rapid: as-noapte)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ieri-noápte adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
corb-de-noápte s. m., pl. corbi-de-noápte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mândra-nópţii (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
regína-nópţii (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
noápte s. f., g.-d. art. nópţii; pl. nopţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
stârc de noápte s. m. + prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
viólă-de-noápte (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FLOAREA-NÓPŢII s. v. mirodenie, nopticoasă, regina-nopţii.
(Dicţionar de sinonime)
BOU-DE-NOÁPTE s. v. bufniţă, buhă.
(Dicţionar de sinonime)
VIOREA-DE-NOÁPTE s. v. nopticoasă.
(Dicţionar de sinonime)
NOÁPTE s. v. beznă, întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscuritate.
(Dicţionar de sinonime)
RÂNDUNEA-DE-NOÁPTE s. v. lipitoare, păpăludă.
(Dicţionar de sinonime)
STÂRC-DE-NOÁPTE s. v. bou-de-baltă.
(Dicţionar de sinonime)
UMBRA-NÓPŢII s. v. lăsnicior, zârnă.
(Dicţionar de sinonime)
VIOARĂ-DE-NOÁPTE s. v. nopticoasă.
(Dicţionar de sinonime)
VIOLĂ-DE-NOÁPTE s. v. nopticoasă.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Noapte ≠ zi
(Dicţionar de antonime)
Noaptea ≠ ziua
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NOÁPT//E nopţi f. 1) Interval de timp dintre apusul şi răsăritul soarelui. ~ întunecată. ♢ ~ polară parte a anului în regiunea polilor, când soarele nu răsare deloc. ~ albă a) noap-te luminoasă şi scurtă de primăvară sau de vară, caracteristică pentru unele regiuni polare; b) noapte de nesomn. La ~ în noaptea care vine. Peste ~ în timpul nopţii. Din ~ până în (sau până-n) ~ (sau din zori până-n ~) toată ziua; cât e ziua de mare. (Şi) zi şi ~ (sau toată ziua şi toată ~ea sau zile şi nopţi) tot timpul; mereu; fără întrerupere. Se lasă ~ea (sau se face ~) amurgeşte, se întunecă; înnoptează. A-l apuca pe cineva ~ea a) a rămâne undeva până după căderea nopţii; b) a nu reuşi să termine ceva până la căderea nopţii. (A se scula) cu ~ea în cap (a se scula) foarte devreme, în zori. ~ bună! a) formulă de salut folosită seara la despărţire; b) urare făcută cuiva, înainte de culcare; somn uşor. 2) şi fig. Lipsă de lumină; întuneric; obscuritate; beznă. ♢ Sub scutul nopţii protejat de întunericul nopţii. Prost ca ~ea foarte prost. [G.-D. nopţii] /<lat. nos, noctis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
noápte (nópţi), s.f. – Opusul zilei. – Mr. noapte, megl. noapti, istr. nopte. Lat. noctem (Puşcariu 1185; Candrea-Dens., 1233; REW 5973), cf. it. notte, prov. neuit, fr. nuit, sp. noche, port. noite. – Der. (î)nopta, vb. (a cădea noaptea, a petrece noaptea); (î)noptat, s.n. (înserare, cădere a nopţii); noptatic (var. noptatec), adj. (nocturn, sumbru, obscur), cuvînt literar, fără circulaţie populară); nopticoasă, s.f. (varietate de violete, Hesperis matronalis); noptiţă, s.f. (barba-împăratului, Mirabilis jalapa); noptos, adj. (nocturn, sumbru); nopturn, adj. (nocturn), creaţie artificială a lui Odobescu. – Der. neol. nocturn, adj., din fr. nocturne; noctambul, s.m., din fr. noctambule; noctambulism, s.n., din fr. noctambulisme; noptieră, s.f. (măsuţă de noapte), cu suf. fr. -ière, ca pudrieră.
(Dicţionarul etimologic român)
ástă-noápte adv. (în tempo rapid: as-noapte)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ieri-noápte adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
corb-de-noápte s. m., pl. corbi-de-noápte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mândra-nópţii (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
regína-nópţii (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
noápte s. f., g.-d. art. nópţii; pl. nopţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
stârc de noápte s. m. + prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
viólă-de-noápte (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
FLOAREA-NÓPŢII s. v. mirodenie, nopticoasă, regina-nopţii.
(Dicţionar de sinonime)
BOU-DE-NOÁPTE s. v. bufniţă, buhă.
(Dicţionar de sinonime)
VIOREA-DE-NOÁPTE s. v. nopticoasă.
(Dicţionar de sinonime)
NOÁPTE s. v. beznă, întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscuritate.
(Dicţionar de sinonime)
RÂNDUNEA-DE-NOÁPTE s. v. lipitoare, păpăludă.
(Dicţionar de sinonime)
STÂRC-DE-NOÁPTE s. v. bou-de-baltă.
(Dicţionar de sinonime)
UMBRA-NÓPŢII s. v. lăsnicior, zârnă.
(Dicţionar de sinonime)
VIOARĂ-DE-NOÁPTE s. v. nopticoasă.
(Dicţionar de sinonime)
VIOLĂ-DE-NOÁPTE s. v. nopticoasă.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Noapte ≠ zi
(Dicţionar de antonime)
Noaptea ≠ ziua
(Dicţionar de antonime)