nobet
nobét (-turi), s.n. – Schimb. – Var. nubet. Tc. nöbet (Tiktin). Sec. XVIII, înv.
(Dicţionarul etimologic român)
nobét, nobéturi, s.n. (înv.) 1. paradă cu muzică militară, seara, la curtea domnească; serenadă executată de muzica militară turcească. 2. schimbare. 3. obicei, rânduieli.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
nobét, nobéturi, s.n. (înv.) 1. paradă cu muzică militară, seara, la curtea domnească; serenadă executată de muzica militară turcească. 2. schimbare. 3. obicei, rânduieli.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)