nobilitare dex - definiţie, sinonime, conjugare
NOBILITÁR, -Ă, nobilitari, -e, adj. (Înv.) Nobiliar. – Cf. fr. n o b i l i a i r e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

nobilitár adj. m., pl. nobilitári; f. sg. nobilitáră, pl. nobilitáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nobilitáre s. f., g.-d. art. nobilitării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nobilitár, nobilitáră, adj. (înv.) nobiliar; (în sintagme) diplomă nobilitară = carte de boierie, carte de nemeşug.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

nobilitáre s.f. (înv.) 1. îmbunătăţire, perfecţionare a proprietăţilor; înnobilare. 2. acordare a unui titlu nobiliar; înnobilare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
NOBILITÁR adj. v. nobiliar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: no nob nobi nobil nobili

Cuvinte se termină cu literele: re are tare itare litare