nodul dex - definiţie, sinonime, conjugare
NOD, noduri, s.n. 1. Loc în care se leagă două fire, două sfori, două fâşii de pânză etc. ca să se ţină strâns împreună; loc în lungul sau la capătul unui fir, al unei sfori, al unei fâşii de pânză etc. unde s-a făcut un ochi prin care s-a petrecut unul dintre capete şi s-a strâns tare; legătură obţinută astfel. ♢ Loc. adj. (Rar) În noduri = încâlcit, încurcat. ♢ Expr. A lega paraua cu zece noduri = a fi foarte zgârcit. ♦ Loc de intersecţie a două sau a mai multor căi de comunicaţie având direcţii diferite. ♢ Nod de cale ferată = punct de intersecţie a cel puţin trei linii principale de cale ferată, prevăzut cu instalaţii speciale pentru a asigura tranzitul trenurilor, desfacerea sau cuplarea unor vagoane, încărcarea şi descărcarea mărfurilor, deservirea călătorilor etc. ♦ Loc de legătură, de întretăiere, de întâlnire a două sau a mai multor elemente ale unui mecanism, ale unei construcţii etc. 2. Proeminenţă pe trunchiul unui arbore, pe tulpina unei plante sau la încheietura unui cotor; punct de unde încep să crească crengile pe tulpină sau frunzele pe lujer. ♢ Expr. A căuta (sau a găsi) (cuiva) nod în papură = a căuta sau a găsi cu orice preţ greşeli, cusururi acolo unde ele nu sunt; a învinovăţi pe nedrept. ♦ Porţiune mică, rotundă, compactă, foarte tare dintr-o bucată de lemn, într-o scândură reprezentând locul de ramificaţie a crengilor pe trunchi. ♦ Aglomerare locală de material în masa unui corp, cu o structură mai compactă sau de culoare diferită faţă de rest. 3. (Înv. şi pop.) Articulaţie, încheietură (a degetelor). 4. (În sintagmele) Nodul gâtului (sau gâtlejului, beregatei etc.) = mărul lui Adam. Nod vital = punct situat în bulbul rahidian corespunzând centrului respirator şi a cărui lezare are ca urmare moartea imediată prin oprirea respiraţiei. 5. Umflătură, tumoare, nodozitate, gâlcă rezultată dintr-o stare patologică. 6. Punct dublu al unei curbe în care aceeaşi ramură a curbei se intersectează pe ea însăşi. 7. Fiecare dintre punctele în care sunt dispuşi atomii, moleculele unei reţele cristaline. ♦ Punct dintr-un sistem de unde staţionare în care amplitudinea oscilaţiei are mereu o valoare nulă. 8. Fiecare dintre cele două puncte în care orbita unui astru intersectează planul eclipticei. 9. Loc sau centru geografic sau geologic cu anumite caracteristici, deosebite faţă de împrejurimi. ♢ Nod hidroenergetic = centru geografic pe a cărui suprafaţă sunt aşezate o centrală hidroelectrică şi construcţiile hidrotehnice aferente. 10. Fig. Senzaţie de sufocare pe care de obicei o are cineva cuprins de o emoţie sau de o enervare puternică. ♢ Expr. A înghiţi (cu sau la) noduri = a) a suporta cu necaz, cu amărăciune o durere, o umilinţă (fără a putea spune nimic); b) a mânca în silă, cu mare greutate. 11. Fig. Punct esenţial de care depinde soluţionarea unei probleme; dificultate, greutate care trebuie învinsă pentru soluţionarea unei probleme. Nod gordian = problemă foarte grea sau cu neputinţă de rezolvat. ♢ Expr. A tăia nodul gordian = a recurge la un mijloc extrem în rezolvarea unei situaţii căreia nu i se poate găsi o soluţie. ♦ Moment culminant în desfăşurarea acţiunii unei opere literare. 12. Unitate de măsură pentru viteza navelor, egală cu viteza unei nave care se deplasează cu o milă marină (1852 m) pe oră. – Lat. nodus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NODÚL, noduli, s.m. 1. Umflătură de mici dimensiuni şi bine circumscrisă, care apare în diverse părţi ale corpului, însoţind adesea unele boli cronice. 2. (Geol.) Mică masă de piatră cuprinsă într-o zonă mai puţin dură. [Pl. şi: (n.) nodule] – Din fr. nodule, lat. nodulus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NOD ~uri n. 1) Loc în care se leagă strâns capetele a două sau a mai multor fire (aţe, sfori, funii, cabluri etc.). 2) Loc pe un singur fir unde a fost legat strâns un laţ. ~ul cravatei. ♢ A face (un) ~ a lega un nod; a înnoda. A face ~ peste ~ a lega mai multe noduri în acelaşi loc. A desface un ~ a dezlega un nod; a deznoda. ~ marinăresc nod special, folosit în marină, pentru a lega două parâme. A lega paraua cu zece ~uri a fi foarte zgârcit. A lega ~uri (pe socoteala cuiva) a bârfi. 3) Loc de intersecţie a unor căi de comunicaţie. ~ de cale ferată. 4) Punct de pe tulpina unei plante, din care pornesc ramurile şi frunzele. ♢ A căuta (sau a-i găsi) cuiva ~ în papură a căuta cuiva (sau a-i găsi) defecte pe care nu le are. 5) Porţiune rotundă dintr-o bucată de lemn; ciot. Scândură cu ~uri. 6) Tumoare dură. 7) Parte (mai proeminentă) de pe suprafaţa corpului, unde are loc legătura dintre oase. ♢ ~ul gâtului (sau gâtlejului) mărul lui Adam. 8) fig. Senzaţie de sufocare pe care o are cineva, când este enervat sau emoţionat. ♢ A se urca un ~ în gât a) a se sufoca; b) a fi cuprins de nelinişte; a fi emoţionat. A înghiţi ~uri a îndura ceva în tăcere. 9) Parte esenţială a unei probleme, de care depinde soluţionarea acesteia; esenţă; fond; miez. ~ul chestiunii. ♢ ~ gordian chestiune foarte complicată; problemă aproape insolubilă. A tăia ~ul gordian a soluţiona o chestiune complicată printr-o acţiune energică (deseori violentă). 10) Unitate de măsură pentru viteza navelor (egală cu o milă marină pe oră). 11) Punct de importanţă deosebită; centru. ♢ ~ strategic centru de rezistenţă. ~ vital centru al bulbului rahidian, a cărui lezare antrenează moartea imediată. 12) Parte a unui mecanism în care se unesc două sau mai multe elemente simple. /<lat. nodus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NODÚL ~i m. 1) Umflătură mică, ce apare pe corp ca urmare a unor boli cronice. 2) geol. Porţiune mică de piatră, având duritatea mai ridicată decât cea a stratului în care se află. /<fr. nodule, lat. nodulus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

nod (nóduri), s.n. – 1. Loc de legătură a două fire, a două fîşii de pînză etc. – 2. Legătura dintre ram şi trunchi. – 3. Umflătură, tumoare. – 4. Articulaţie. – 5. Milă marină. – 6. Intrigă, centru de acţiune. – 7. (Arg.) Portofel. – Mr., megl. nod. Lat. nodus (Puşcariu 1187; Candrea-Dens., 1235; REW 5948), cf. it. nodo, fr. noeud, cat. nou, sp. nudo, port. , alb. nue. – Der. noadă, s.f. (coccis), ca neg-neagă, ţol-ţoală, ţep-ţeapă etc., cf. mr. noadă „membru viril” (de la un lat. *noda, după Candrea-Dens., 1236 şi Pascu, I, 128; din lat. nodus încrucişat cu coadă, după Iordan, Dift., 189; din lat. nates „fese, buci”, încrucişat cu coda, după Tiktin), ideea unei asocieri cu coadă fiind evidentă, cf. cuvîntul următor; Nodea, s.m. (nume propriu pentru demon), cf. şi alt nume popular al său Codea); nodei, s.n. (înv., articulaţie; rotulă), cu suf. -ei, cf. grindei (din lat. nodellus, după Scriban); nodit, s.n. (Olt., rotulă); nodolan, s.n. (Banat, fluierul piciorului), prin încrucişarea cu şodolan; nodos, adj. (cu noduri); noduros (var. nodoros), adj. (nodos), cf. it. nodoroso, nodoso; noduleţ, s.m. (mucos, ţîngău); noduţ, s.m. (ghiocel, Galanthus nivalis); înoda, vb. (a face un nod; a lega; a improviza; a rasoli; refl., a se ataşa, a îndrăgi, a lega prietenie; (despre cîini) a se cupla), der. intern sau lat. innodare (Mon. Germ. hist., XXXIV), după Candrea-Dens., 1238 şi DAR, din lat. nodare; desnoda, vb. (a dezlega, a desface; a bate pe cineva, a părui).
(Dicţionarul etimologic român)

NOD s.n. (Mar.) Unitate pentru măsurarea vitezei în marş a navei, egală cu o milă (1852 m) pe oră. [Cf. fr. noeud].
(Dicţionar de neologisme)

NODÚL s.m. Umflătură mică anormală (la animale sau plante). [< fr. nodule, cf. lat. nodulus – nod].
(Dicţionar de neologisme)

NOD s. n. 1. (mar.) unitate de măsură a vitezei navelor, de o milă marină (1852 m) pe oră. 2. element al unui graf. 3. element al unei reţele de comunicaţie care poate constitui sursa sau destinaţia semnalelor transmise prin reţea; intersecţie a mai multor căi ferate sau rutiere. (< fr. noeud, engl. node)
(Marele dicţionar de neologisme)

NODÚL s. m. 1. mică umflătură care apare în diferite regiuni ale corpului, în unele boli cronice. 2. (geol.) concreţiune de piatră într-o zonă mai puţin dură. (< fr. nodule, lat. nodulus)
(Marele dicţionar de neologisme)

nod s. n., pl. nóduri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nodúl s. m., pl. nodúli
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NODUL GÂTULUI s. v. mărul-lui-adam.
(Dicţionar de sinonime)

NOD s. 1. (rar) înnodătură, (prin Transilv.) blonci. (~ la o sfoară.) 2. ciot, (reg.) cep. (~ la o scândură ori în trunchiul unui arbore.)
(Dicţionar de sinonime)

NOD s. v. articulaţie, încheietură, măsea.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: no nod nodu

Cuvinte se termină cu literele: ul dul odul