noime

NOÍME, noimi, s.f. A noua parte dintr-un întreg împărţit în părţi egale. [Pr.: no-i-] – Nouă + suf. -ime.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NOÍM//E ~i f. Fiecare dintre părţile egale ale unui întreg, împărţit în nouă; a noua parte din ceva. [Sil. no-i-] /nouă + suf. ~ime
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

noíme s. f., g.-d. art. noímii; pl. noími
(Dicţionar ortografic al limbii române)

noíme s.f. (înv.) generaţie nouă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)