nomadă
[Sinonime]
NOMÁD, -Ă, nomazi, -de, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană, grup social) care nu are aşezare statornică într-un loc, care se mută dintr-un loc în altul, care rătăceşte. 2. Adj. Caracteristic nomadismului. Viaţă nomadă. – Din fr. nomade.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NOMÁ//D ~dă (~zi, ~de) şi substantival (despre comunităţi sau persoane) Care nu are un loc stabil de trai; care nu duce o viaţă sedentară. Triburi ~de. /<fr. nomade
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
NOMÁD, -Ă adj. (adesea s.) Lipsit de o aşezare stabilă, nestatornic, rătăcitor. [Cf. fr., it. nomade, lat., gr. nomas].
(Dicţionar de neologisme)
NOMÁD, -Ă I. adj., s. m. f. (persoană, populaţie) care nu are o aşezare stabilă, permanentă; rătăcitor. II. adj. 1. caracteristic nomazilor. 2. (despre animale) care schimbă climatul în funcţie de sezon. (< fr., it. nomade, lat. nomas, -dis, gr. nomados, care rătăceşte)
(Marele dicţionar de neologisme)
nomád adj. m., s. m., pl. nomázi; f. sg. nomádă, pl. nomáde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NOMÁD adj. călător, (înv.) nomadic. (Trib ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Nomad ≠ sedentar
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NOMÁ//D ~dă (~zi, ~de) şi substantival (despre comunităţi sau persoane) Care nu are un loc stabil de trai; care nu duce o viaţă sedentară. Triburi ~de. /<fr. nomade
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
NOMÁD, -Ă I. adj., s. m. f. (persoană, populaţie) care nu are o aşezare stabilă, permanentă; rătăcitor. II. adj. 1. caracteristic nomazilor. 2. (despre animale) care schimbă climatul în funcţie de sezon. (< fr., it. nomade, lat. nomas, -dis, gr. nomados, care rătăceşte)
(Marele dicţionar de neologisme)
nomád adj. m., s. m., pl. nomázi; f. sg. nomádă, pl. nomáde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NOMÁD adj. călător, (înv.) nomadic. (Trib ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Nomad ≠ sedentar
(Dicţionar de antonime)