nomenclatură dex - definiţie, sinonime, conjugare

nomenclatură

[Sinonime]
NOMENCLATÚRĂ, nomenclaturi, s.f. 1. Totalitatea termenilor întrebuinţaţi într-o anumită specialitate sau într-un anumit domeniu de activitate, de obicei organizaţi metodic. 2. Listă, catalog etc. conţinând titluri de opere, nume proprii, denumiri ale obiectelor dintr-un domeniu (organizate într-un anumit fel). 3. Spec. Schemă de organizare a unei instituţii conţinând enumerarea posturilor sau a instituţiilor care se află în subordine, sub tutela sa. – Din fr. nomenclature, lat. nomenclatura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NOMENCLATÚR//Ă ~i f. 1) Totalitate a termenilor folosiţi într-un anumit domeniu (al ştiinţei, tehnicii, artei etc.). ~ zoologică. 2) Listă, catalog care conţine enumerarea numelor unor obiecte, nume proprii etc. dintr-un domeniu. 3) Schemă a unei instituţii cu indicarea posturilor sau unităţilor din subordonarea sa. /<fr. nomenclature, lat. nomenclatura
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NOMENCLATÚRĂ s.f. 1. Totalitatea termenilor folosiţi într-o ştiinţă, într-o ramură a tehnicii etc. v. terminologie. 2. Listă, catalog cuprinzând titluri de opere, nume proprii etc. 3. Schemă de organizare a unei instituţii, conţinând enumerarea posturilor sau a instituţiilor aflate în subordinea sa. [Cf. fr. nomenclature, germ. Nomenklatur, lat. nomenclatura].
(Dicţionar de neologisme)

NOMENCLATÚRĂ s. f. 1. totalitatea termenilor folosiţi sistematic într-o ştiinţă, într-o ramură a tehnicii etc. 2. listă, catalog cuprinzând termeni, titluri de opere, nume proprii, numirile obiectelor, în special din domeniul tehnicii etc. 3. schemă de organizare a unei instituţii, conţinând enumerarea posturilor sau a instituţiilor în subordine; (p. ext.) persoanele care ocupă diferite funcţii în cadrul acestei scheme: (peior.) categorie privilegiată a vârfurilor politice într-un regim dictatorial. (< fr. nomenclature, germ. Nomenklatur, lat. nomenclatura)
(Marele dicţionar de neologisme)

NOMENCLATÚRĂ2 s.f. (În fostul bloc comunist, pînă în 1989 / 1991) 1. Denumire dată celor mai importante funcţii de conducere. 2. Pătura conducătoare, privilegiată, din sistemul comunist. (cf. rus. nomenklatura) [după das große Wörterbuch der deutschen Sprache]
(Alte dicţionare)

nomenclatúră s. f., g.-d. art. nomenclatúrii; pl. nomenclatúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NOMENCLATÚRĂ s. v. terminologie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: no nom nome nomen nomenc

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura atura latura