nomocanon

NOMOCANÓN, nomocanoane, s.n. Colecţie de legi imperiale bizantine şi de canoane ale sinoadelor bisericeşti. – Din ngr. nomokánon.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

nomocanón s. n., pl. nomocanoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: no nom nomo nomoc nomoca

Cuvinte se termină cu literele: on non anon canon ocanon