NONBELIGERÁNŢĂ s.f. Atitudine de neparticipare (provizorie) la un război. [Cf. fr. non-beligérance].
(Dicţionar de neologisme)
NONBELIGERÁNT, -Ă adj., s.m. (Ţară, putere) care nu ia parte la război. [Cf. fr. non-belligérant].
(Dicţionar de neologisme)
NONBELIGERÁNŢĂ s. f. atitudine de neparticipare (provizorie) la un război. (< fr. non-belligérance)
(Marele dicţionar de neologisme)
NONBELIGERÁNT, -Ă adj., s. m. (ţară) care nu ia parte la război. (< fr. non-belligérant)
(Marele dicţionar de neologisme)
nonbeligeránţă s. f., g.-d. art. nonbeligeránţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
nonbeligeránt s. m., pl. nonbeligeránţi; f. sg. nonbeligerántă, pl. nonbeligeránte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
NONBELIGERÁNT, -Ă adj., s.m. (Ţară, putere) care nu ia parte la război. [Cf. fr. non-belligérant].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
NONBELIGERÁNT, -Ă adj., s. m. (ţară) care nu ia parte la război. (< fr. non-belligérant)
(Marele dicţionar de neologisme)
nonbeligeránţă s. f., g.-d. art. nonbeligeránţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
nonbeligeránt s. m., pl. nonbeligeránţi; f. sg. nonbeligerántă, pl. nonbeligeránte
(Dicţionar ortografic al limbii române)