nonşalant

NONŞALÁNT, -Ă, nonşalanţi, -te, adj. (Livr.) Lipsit de grijă; degajat (în comportări); care trădează nonşalanţă; leneş. – Din fr. nonchalant, germ. nonschalant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NONŞALÁN//T ~tă (~ţi, ~te) livr. Care manifestă nongalanţă; lipsit de griji. /<fr. nonchalant, germ. nonschalance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NONŞALÁNT, -Ă adj. (Liv.) Nepăsător; leneş. [< fr. nonchalant].
(Dicţionar de neologisme)

NONŞALÁNT, -Ă adj. indiferent, nepăsător; degajat. (< fr. nonchalant)
(Marele dicţionar de neologisme)

nonşalánt adj. m., pl. nonşalánţi; f. sg. nonşalántă, pl. nonşalánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
NONŞALÁNT adj. v. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan.
(Dicţionar de sinonime)