noologie
NOOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază spiritul. 2. Teorie idealistă potrivit căreia asupra omului influenţează o forţă superioară, aşa-numita lume a spiritului. [Gen. -iei. / < germ. Noologie, cf. gr. noos – spirit, logos – ştiinţă].
(Dicţionar de neologisme)
NOOLOGÍE s. f. 1. studiul ştiinţelor spiritului. 2. teorie idealistă potrivit căreia omul este influenţat de o forţă superioară, aşa-numita lume a spiritului. (< fr. noologie)
(Marele dicţionar de neologisme)
noologíe s. f. (sil. no-o-), art. noología, g.-d. art. noologíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
NOOLOGÍE s. f. 1. studiul ştiinţelor spiritului. 2. teorie idealistă potrivit căreia omul este influenţat de o forţă superioară, aşa-numita lume a spiritului. (< fr. noologie)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)