noră dex - definiţie, sinonime, conjugare

noră

noră nora
NÓRĂ, nurori, s.f. Soţia cuiva considerată în raport cu părinţii soţului ei. ♢ Expr. A intrat nora-n blide, se spune despre o femeie neîndemânatică la treburile gospodăreşti. – Lat. nurus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NÓR//Ă nuróri f. Soţie a fiului în raport cu părinţii acestuia. ♢ A intrat ~a-n blide se spune cu ironie despre neîndemânarea unei persoane (care face zgomot cu vasele sau le sparge). [G.-D. nurorii] /<lat. nurus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

nóră (nuróri), s.f. – Soţia fiului. – Var. (înv.) nor. Mr. nor(ă), megl. noră. Lat. nǒrus, formă populară a lui nŭrus (Densusianu, Hlr., 78; Puşcariu 1190; Candrea-Dens., 1244; REW 6000), cf. it. nuora, prov. noro, v. fr. nuere (saintong. nore), sp. nuera, port. nora. Var. supravieţuieşte în legături sintactice: noru-mea, noru-sa; pl. indică un paralelism cu soră. Pentru absenţa diftongării, cf. Rosetti, I, 60. E cuvînt de uz general (ALR, I, 260).
(Dicţionarul etimologic român)

nóră s. f., g.-d. art. nurórii; pl. nuróri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nóră-mea (-ta, -sa) s. f. + adj., g.-d. nóră-mii (-tii, -sii)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

norá, pers. 3 sg. noreáză, vb. I (pop.) a (se) înnora.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: no nor

Cuvinte se termină cu literele: ra ora