nord dex - definiţie, sinonime, conjugare

nord

[Sinonime]
NORD s.n. sg. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale aflat în direcţia stelei polare; miazănoapte. (Adjectival) Polul Nord.Nord magnetic = direcţie în care se îndreaptă întotdeauna vârful unui ac magnetic. ♢ Loc. adj. De nord = nordic. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei ţări etc. aşezată spre nord (1); ţinut nordic. ♦ Popoarele, lumea etc. din aceste regiuni. – Din fr. nord, germ. Nord.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NORD n. 1) (în opoziţie cu sud) Punct cardinal care se află în direcţia stelei polare; miazănoapte. ♢ ~-vest punct cardinal inter-mediar care indică direcţia între nord şi vest. ~-est punct cardinal intermediar, care indică direcţia între nord şi est. De ~ nordic. 2) Par-te (a globului pământesc, a unui continent, a unei ţări etc.) care este situată în această direcţie în raport cu restul teritoriului. ~ul ţării. 3) rar Vânt care suflă din această di-recţie; crivăţ. /<fr. nord, germ. Nord
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NORD s.n. 1. Punct cardinal care se află în direcţia stelei polare; miazănoapte. 2. Ţinut, regiune etc. de la nord (1). [Cf. fr. nord, it. nord, germ. Nord].
(Dicţionar de neologisme)

NORD s. n. 1. punct cardinal care se află în direcţia Stelei Polare; miazănoapte. 2. ţinut, regiune etc. de la nord (1). (< fr., engl. nord)
(Marele dicţionar de neologisme)

nord-americáncă s. f. americancă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nord s. n., simb. N
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Pólul Nord s. m. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NORD s. (GEOGR.) miazănoapte, (livr.) septentrion, (înv. şi reg.) crivăţ, (prin vestul Transilv.) scăpătat, (înv.) sever. (O furtună dinspre ~.)
(Dicţionar de sinonime)

NORD-ÓSTIC adj. v. nord-estic.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Nord ≠ sud
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: no nor

Cuvinte se termină cu literele: rd ord