normală dex - definiţie, sinonime, conjugare
NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obişnuit, firesc, natural. ♢ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie normală (şi substantivat, f.) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafaţă, în punctul de contact; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spaţiu, în punctul de contact. ♦ Spec. Sănătos (din punct de vedere fizic şi psihic). 2. Care este conform cu o normă (1). ♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des.3. (Înv.; în sintagma) Şcoală normală (şi substantivat, f.) = şcoală pedagogică. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NORMÁL1 adv. 1) În mod firesc; natural. 2) Conform prevederilor; cum trebuie. /<fr. normal, lat. normalis, it. normale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NORMÁL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care este în concordanţă cu norma; conform normei; firesc; natural; obişnuit. Condiţii ~e.În mod ~ de obicei; de regulă. 2) (despre fiinţe vii) Care este în conformitate cu normele speciei sale (din punct de vedere fizic şi psihic). Copil ~. 3) şi substantival : Şcoală ~ă şcoală unde se pregătesc învaţători pentru şcoala primară. /<fr. normal, lat. normalis, it. normale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NORMÁL//Ă ~e f. Dreaptă perpendiculară dusă pe tangentă la o curbă, în punctul de contact. /<fr. normal, lat. normalis, it. normale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NORMÁL, -Ă adj. 1. Firesc, comun, obişnuit. ♦ (Despre oameni) Sănătos (din punct de vedere fizic şi psihic). 2. Conform unor norme, unor reguli; regulat. 3. Şcoală normală = şcoală în care se pregăteau în trecut învăţătorii şi institutorii. [Cf. lat. normalis, fr. normal, it. normale].
(Dicţionar de neologisme)

NORMÁLĂ s.f. 1. Dreaptă perpendiculară pe tangenta la curbă sau pe planul tangent la o suprafaţă în punctul de contact. 2. Şcoală normală. [Cf. fr., it. normale].
(Dicţionar de neologisme)

NORMÁL, -Ă I. adj. 1. firesc, comun, obişnuit. ♢ (despre oameni) sănătos (fizic şi psihic). 2. conform unor norme. ♢ (despre mărimi) cu valoare apropiată de cea întâlnită frecvent. 3. (chim.) concentraţie ~ă = cantitatea de substanţă conţinută într-o soluţie, exprimată în echivalenţi-gram la litru de soluţie. 4. (mat.) secţiune ~ă = secţiune realizată cu un plan care conţine normala (II, 1) într-un punct dat la suprafaţa secţionată. 5. şcoală ~ă (şi s. f.) = şcoală în care se pregătesc învăţătorii. II. s. f. 1. dreaptă perpendiculară dusă pe tangenta la o curbă în punctul de contact. 2. media elementelor meteorologice, calculată dintr-un şir de ani de referinţă. (< fr. normal. lat. normalis, it. normale)
(Marele dicţionar de neologisme)

a o arde la normal expr. (deţ.) a face ceva foarte bine (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

normál adj. m., pl. normáli; f. sg. normálă, pl. normále
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NORMÁL adj., adv. 1. adj. întreg, sănătos, zdravăn. (Eşti om ~, îţi dai seama ce ai făcut?) 2. adj. v. obişnuit. 3. adj. firesc, obişnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. v. firesc. 5. adj. obişnuit, ordinar. (Sesiune ~.) 6. adv. v. exact. 7. adv. v. desigur.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Normal ≠ anormal, nebun, nenormal, patologic, subnormal
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: no nor norm norma normal

Cuvinte se termină cu literele: la ala mala rmala ormala