normalizare

NORMALIZÁ, normalizez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni normal, a (se) aduce sau a reveni în starea normală. 2. Tranz. A supune unei norme, a face să se conformeze unei norme. 3. Tranz. A elabora norme interne. ♦ A standardiza. – Din fr. normaliser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NORMALIZÁRE, normalizări, s.f. Acţiunea de a (se) normaliza şi rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat pieselor de oţel cu scopul de a obţine o structură normală cu granulaţie fină. – V. normaliza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NORMALIZ//Á ~éz tranz. 1) A face să se normalizeze. 2) pop. v. A NORMA. /<fr. normaliser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE NORMALIZ//Á pers. 3 se ~eáză intranz. A deveni normal; a reveni la normal. /<fr. normaliser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NORMALIZÁ vb. I. tr., refl. A face să devină sau a deveni normal. [Cf. fr. normaliser].
(Dicţionar de neologisme)

NORMALIZÁRE s.f. Acţiunea de a (se) normaliza şi rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat pieselor de oţel spre a obţine o structură normală cu granulaţie fină. [< normaliza].
(Dicţionar de neologisme)

NORMALIZÁ vb. I. tr., refl. a face să devină, a deveni normal. II. tr. 1. a supune unei norme. 2. (ec.) a elabora norme interne. ♢ a standardiza. (< fr. normaliser)
(Marele dicţionar de neologisme)

NORMALIZÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) normaliza. 2. tratament termic aplicat pieselor de oţel spre a obţine o structură normală, cu granulaţie fină. (< normaliza)
(Marele dicţionar de neologisme)

normalizá vb., ind. prez. 1 sg. normalizéz, 3 sg. şi pl. normalizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

normalizáre s. f., g.-d. art. normalizării; pl. normalizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
NORMALIZÁ vb. v. redresa.
(Dicţionar de sinonime)

NORMALIZÁRE s. v. redresare.
(Dicţionar de sinonime)