normarăm
[Conjugare]
NORMÁ, normez, vb. I. Tranz. 1. A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operaţii sau o cantitate de produse care trebuie să fie obţinută într-o unitate de timp în anumite condiţii tehnico-organizatorice. ♦ A stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară pentru obţinerea unui produs. 2. A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme. – Din normă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A NORM//Á ~éz tranz. A face să corespundă unei norme. /Din normă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
NORMÁ vb. I. tr. A stabili norma (de lucru). [Cf. germ. normen, normieren, rus. normirovati].
(Dicţionar de neologisme)
NORMÁ vb. tr. 1. a stabili norma de muncă pentru un anumit domeniu de activitate. ♢ a stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară. 2. a supune unei norme (1). (< normă)
(Marele dicţionar de neologisme)
normá vb., ind. prez. 1 sg. norméz, 3 sg. şi pl. normeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A NORM//Á ~éz tranz. A face să corespundă unei norme. /Din normă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
NORMÁ vb. tr. 1. a stabili norma de muncă pentru un anumit domeniu de activitate. ♢ a stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară. 2. a supune unei norme (1). (< normă)
(Marele dicţionar de neologisme)
normá vb., ind. prez. 1 sg. norméz, 3 sg. şi pl. normeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)