NORMATÓR, -OÁRE, normatori, -oare s.m. şi f. Persoană calificată în stabilirea şi calcularea normelor de muncă într-o întreprindere. – Norma + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NORMATÓR ~i m. Lucrător specializat în stabilirea şi în calcularea normelor (de muncă). /normă + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
NORMATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Specialist în stabilirea şi calcularea normelor de producţie. [Cf. fr. normateur, rus. normirovşcik].
(Dicţionar de neologisme)
NORMATÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în stabilirea şi calcularea normelor. (< norma + -tor)
(Marele dicţionar de neologisme)
normatór s. m., pl. normatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
normatoáre s. f., g.-d. art. normatoárei; pl. normatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NORMATÓR ~i m. Lucrător specializat în stabilirea şi în calcularea normelor (de muncă). /normă + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
NORMATÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în stabilirea şi calcularea normelor. (< norma + -tor)
(Marele dicţionar de neologisme)
normatór s. m., pl. normatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
normatoáre s. f., g.-d. art. normatoárei; pl. normatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)