norocește dex - definiţie, sinonime, conjugare
NOROCÍ, norocesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop. şi fam.) A face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc; a ferici. ♦ Refl. A deveni fericit, a avea norocul, fericirea să... 2. (Pop.) A ursi, a meni, a hărăzi, a sorti cuiva ceva. – Din noroc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NOROC//Í ~ésc tranz. pop. 1) A face să aibă noroc. 2) (în superstiţii şi în creaţia folclorică) A supune unor vrăji, prestabilind viitorul; a sorţi; a ursi; a hărăzi. /Din noroc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

norocí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. norocésc, imperf. 3 sg. noroceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. noroceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

norocéşte adv. (înv.) cu noroc, în chip fericit.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
NOROCÍ vb. v. da, destina, ferici, hărăzi, hotărî, meni, orândui, predestina, rândui, saluta, sorti, ursi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: no nor noro noroc noroce

Cuvinte se termină cu literele: te ste este ceste oceste