norocel dex - definiţie, sinonime, conjugare

norocel

NOROCÉL, norocele, s.f. (Pop.) Diminutiv al lui noroc. – Noroc + suf. -el.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

norocél s. n. (bot.) , pl. norocéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

norocél, norocéle, s.n. (pop.) 1. noroc. 2. (reg.) plantă denumită şi crucea-voinicului.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: no nor noro noroc noroce

Cuvinte se termină cu literele: el cel ocel rocel orocel