nostru dex - definiţie, sinonime, conjugare

nostru

[Sinonime]
NÓSTRU, NOÁSTRĂ, noştri, noastre, pron. pos., adj. pos. (De obicei precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”) I. Pron. pos. 1. (Înlocuieşte numele obiectului posedat de vorbitor şi de un grup din care vorbitorul face parte, precum şi numele acestora) Are o casă ca a noastră. 2. (Pop.; mai ales la m. pl.; indică soţul, soţia, familia, rudele vorbitorului şi ale persoanelor din acelaşi grup cu ei, înlocuind şi numele acestora) Când vin ai noştri acasă? 3. (Indică lucrurile personale, proprietatea, preocupările etc. vorbitorului şi ale persoanelor din acelaşi grup cu el, înlocuind şi numele acestora) Mă întorc la ale noastre. II. Adj. pos. 1. Care se află în posesiunea vorbitorului şi a unui grup din care face parte acesta, care este legat printr-o relaţie de proprietate cu vorbitorul şi cu grupul din care face parte acesta. Casa noastră. 2. Care este legat printr-o relaţie de apartenenţă cu vorbitorul şi cu grupul din care acesta face parte. Picioarele noastre. 3. Care este legat printr-o relaţie de dependenţă cu vorbitorul şi cu grupul din care acesta face parte. Gazda noastră. Strămoşii noştri. 4. Care este spus, săvârşit de vorbitor şi de grupul din care acesta face parte. Acţiunea noastră. ♦ (Ca plural al modestiei) Meu. Cartea noastră. 5. (Cu valoare obiectivă) Vine în ajutorul nostru. [Var.: (reg.) nost, noástă pron. pos., adj. pos.] – Lat. noster, nostra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NÓSTRU1 noástră (nóştri, noástre) adj. pos. 1) Care aparţine grupului în care se include şi vorbitorul. 2) Care se află în anumite relaţii (de prietenie, de înrudire etc.) cu cel căruia i se adresează vorbitorul. Mama noastră. 3) (în naraţiuni) Despre care s-a mai vorbit; pomenit, amintit mai sus; cunoscut de noi. Eroul ~ a avut multe de înfruntat. 4) (se foloseşte ca plural al modestiei în stilul oficial, administrativ, solemn, având valoare de singular) Meu. Opinia noastră. /<lat. noster, nostra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NÓSTRU2 noástră (nóştri, noástre) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale înlocuieşte numele obiectului posedat de un grup din care face parte vorbitorul) Voi chema dintre ai noştri să mă ajute. ♢ Ai noştri membrii familiei, rudele, prietenii. /<lat. noster, nostra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

nóstru (-oástră), adj. pos. pers. I pl. – Var. nost. Mr. nostru, nost(u), megl., istr. nostru. Lat. nostrum (Puşcariu 1191; Candrea-Dens., 1245; REW 5961), cf. it. nostro, prov. nostre, fr. notre, sp. nuestro, port. nosso.
(Dicţionarul etimologic român)

nóstru1/al nóstru1 adj. pr. m. (prietenul nostru/un prieten al nostru, al nostru prieten; prietenului nostru/unui prieten al nostru), pl. nóştri/ai nóştri; f. noástră/a noástră (prietena noastră/o prietenă a noastră, a noastră prietenă), g.-d. noástre/a noástre (prietenei noastre/ unei prietene a noastre), pl. noástre/ále noástre (prietenele noastre, nişte prietene ale noastre, ale noastre prietene; prietenelor noastre/unor prietene ale noastre)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

nóstru2 (al ~) pr. m. (prietenul vostru e medic, al nostru e profesor), pl. ai nóştri, g.-d. álor nóştri; f. a noástră, pl. ále noástre, g.-d. álor noástre
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

nóstru/al nóstru adj. m., pl. noştri/ai noştri; f. sg. noástră/a noástră, g.-d. noástre/a noástre, pl. noástre/ale noástre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nóstru (precedat de al) pr. m., pl. ai noştri, g.-d. álor noştri; f. sg. a noástră, pl. ále noástre, g.-d. álor noástre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Tátăl nóstru (rugăciunea) s. pr. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NÓSTRU adj. v. meu.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: no nos nost nostr

Cuvinte se termină cu literele: ru tru stru ostru