nourel

NOURÉL, nourei, s.m. (Pop.) Norişor. [Pr.: no-u-] – Nour + suf. -el.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

nourél s. m., pl. nouréi, art. nouréii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nourél, nouréi, s.m. (pop.) 1. norişor, noruleţ. 2. (reg.) ţânţar mic.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
NOURÉL s. v. norişor, noruleţ, noruţ, no-uraş.
(Dicţionar de sinonime)