nova dex - definiţie, sinonime, conjugare
NÓVĂ, nove, s.f. Stea variabilă a cărei strălucire creşte puternic şi relativ brusc, pentru a reveni apoi treptat la strălucirea iniţială. – Din fr. nova.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NOVÁ, novez, vb. I. Tranz. (Jur.) A face, a încheia o novaţie (1). – Din fr. nover, lat. novare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NÓV//Ă ~e f. Stea variabilă, a cărei strălu-cire creşte brusc şi apoi scade treptat până la intensitatea iniţială. /<fr. nova
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A NOV//Á ~éz tranz. jur. (obligaţii vechi) A supune unei novaţii; a face o novaţie. /<fr. nover, lat. novare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NÓVĂ s.f. Tip de stea a cărei mărime creşte brusc, pentru a scădea apoi încet şi adesea cu fluctuaţii. [< fr. nova].
(Dicţionar de neologisme)

NOVÁ vb. I. tr. A supune (o obligaţie) unei novaţii. [Cf. fr. nover, lat. novare].
(Dicţionar de neologisme)

NÓVĂ s. f. stea a cărei strălucire creşte brusc, pentru a scădea apoi încet şi adesea cu fluctuaţii. (< fr., lat. nova)
(Marele dicţionar de neologisme)

NOVÁ vb. tr. a supune (o obligaţie) unei novaţii. (< fr. nover, lat. novare)
(Marele dicţionar de neologisme)

nóvă s. f., g.-d. art. nóvei; pl. nóve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nová vb., ind. prez. 1 sg. novéz, 3 sg. şi pl. noveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nóva s.f. (reg.) varietate de struguri hibrizi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: no nov

Cuvinte se termină cu literele: va ova