novele

NÓVĂ, nove, s.f. Stea variabilă a cărei strălucire creşte puternic şi relativ brusc, pentru a reveni apoi treptat la strălucirea iniţială. – Din fr. nova.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NOVÉLĂ¹, novele, s.f. Dispoziţie suplimentară care se adaugă la o lege cuprinsă într-o codificare anterioară (în dreptul roman). – Din lat. novellae.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NOVÉLĂ² s.f. v. nuvelă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NÓV//Ă ~e f. Stea variabilă, a cărei strălu-cire creşte brusc şi apoi scade treptat până la intensitatea iniţială. /<fr. nova
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NÓVĂ s.f. Tip de stea a cărei mărime creşte brusc, pentru a scădea apoi încet şi adesea cu fluctuaţii. [< fr. nova].
(Dicţionar de neologisme)

NOVÉLĂ s.f. 1. (Jur.) Dispoziţie suplimentară de drept roman care se adăuga la o lege. 2. V. nuvelă. [< fr. novelles, lat. novelae].
(Dicţionar de neologisme)

NÓVĂ s. f. stea a cărei strălucire creşte brusc, pentru a scădea apoi încet şi adesea cu fluctuaţii. (< fr., lat. nova)
(Marele dicţionar de neologisme)

NOVÉLE s. f. pl. (jur.) dispoziţii suplimentare de drept roman care se adăugau la o lege. (< fr. novelles, lat. novelae)
(Marele dicţionar de neologisme)

nóvă s. f., g.-d. art. nóvei; pl. nóve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

novélă (jur.) s. f., g.-d. art. novélei; pl. novéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)