nucșoară

NUCŞOÁRĂ, nucşoare, s.f. 1. Diminutiv al lui nucă (1). 2. Sămânţa aromată a nucşorului (2), folosită drept condiment. [Var.: nucuşoáră s.f.] – Nuc + suf. -şoară.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NUCŞOÁR//Ă ~e f. (diminutiv de la nucă) Sămânţa nucşorului. /nuc + suf. ~şoară
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

nucşoáră s. f., g.-d. art. nucşoárei; pl. nucşoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

NUCŞOARĂ, nucşoare, s.f. Sămânţa mare ca o nucă rotundă a nucşorului, un arbust originar din India (Myristica fragrans), utilizată drept condiment. Se comercializează întreagă (din care se rade câte puţin) sau gata măcinată sub formă de pulbere galben-maronie; pop. nucuşoară, nucă muscată (germ. Muskatnuss, fr. noix muscade); şi unul din învelişurile nucşoarei, ca o plasă de fibre de culoare roşu-oranj, uscat şi presat întreg sau măcinat, este utilizat drept condiment considerat chiar mai rafinat; este comercializat ca (fr.) macis, numit şi floare de nucşoară sau de muscat (fr. fleur de muscade; germ. Muskatblüte).
(Dicţionar gastronomic explicativ)

---

Sinonime:
NUCŞOÁRĂ s. (BOT.) 1. nuculiţă, nucuţă. (O nucă mică sau o ~.) 2. (reg.) muşcată, muşcăţel, nucă de mare, nucă de muşcată, nucă tămâioasă, (înv.) muşcatin. (~ este folosită drept condiment.)
(Dicţionar de sinonime)