nuia

NUIÁ, nuiele, s.f. 1. Vergea lungă, subţire şi flexibilă, obţinută dintr-o tulpină sau dintr-o ramură tânără de copac; vargă. 2. Lovitură dată cu nuiaua (1). [Pr.: nu-ia] – Lat. novella.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NUIÁ nuiéle f. 1) Ramură lungă, subţire şi flexibilă, curăţată de ramificaţiile laterale şi de frunze; jordie; vargă. Gard de nuiele. 2) Lovitură dată cu astfel de ramură. ♢ A da nuiele a pedepsi prin bătaia cu băţul. [Art. nuiaua; G.-D. nuielei] /<lat. novella
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

nuiá (nuiéle), s.f. – 1. Băţ, vargă. – 2. Lovitură de vargă. Lat. novella (Philippide, Principii, 33; Puşcariu 1200; Candrea-Dens., 1248; REW 5967). E dubletul lui nuvelă, s.f. (povestire scurtă), din fr. nouvelle, der. nuvelist, s.m., din fr. nouvelliste. Cf. v. sard. nuella, logud. noella „vie tînără”, it. novellame „plante tinere”.
(Dicţionarul etimologic român)

nuiá s. f., art. nuiáua, g.-d. art. nuiélei; pl. nuiéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
NUIÁ s. 1. vargă, (reg.) frişcă, japă, joardă, paliţă, strămurare, (Mold.) palcă, (Transilv.) palţău, (prin Transilv.) zvoacă, (înv.) stroi. (O ~ de alun.) 2. v. băţ. 3. băţ, coadă, prăjină, vargă, (reg.) beldie, paliţă, prăştină, rudă, sticiu. (~ undiţei.)
(Dicţionar de sinonime)